vineri, 15 iunie 2012

Florile sufletului meu

Am două flori în inima mea
Pe care, nu vreau, nu pot a le uita.
Sunt flori crescute din năvalnica simţire
Atunci ne strămutarăm pornirile-n iubire.

Un spin sălbatec le-a atacat de multe ori
Dar pentru mama ele vor fi întodeauna două flori.
Acestea-s suferinţa toată a unei inimi ce-i pe lume,
Acestea două vor purta mereu acelaşi nume.

Căci dragostea nu cată la forme-ntâmplătoare
Iubirea a trecut dar rana din piept tot mă doare.
Noi doi suntem victimele acestei legi
De ce mă laşi acuma?Te furişezi şi pleci?




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu