miercuri, 22 decembrie 2010

Comoara sufletului

     Cand slabi si tulburi sovaim
     Cu duhul scurs de-atata rana
     Printre franturi de suflet dibuim
     De sus din cer o mana.

     Despre comorile ascunse,
     Ascunse-n lutul stramosesc
     Cu ranile nevindecate prinse
     In corpul omenesc.

     Si-n seva sacra ne unim
     Cu vesnicia subterana,
     O lume-am vrea sa-nveselim
     Dar in suflet nu-i decat o rana.

     O comoara sufletesca
     Parca apare iar la orizont
     Sufletele noastre sa le-mpleteasca
     Dar oare sa mai renasc, eu pot?

     Doamne tinta a tuturor ravnelor mele,
     Duma intr-un punct, o clipa sa m-ating de tine
     Chiar daca suntem pe linii paralele
     Ca axioma a geometriilor divine.
    
    
    
    
    

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu