Sunt poate o legenda, o parabola nauca
Sunt un fir de iarba ce creste si-apoi se usuca?
Si ochii mei n-au nici un inteles
Spre fericire mereu ei au purces.
Ah, unde mi-e a mea copilarie?
Cu graul copt, cu strugurii din vie?
Eu tot visez o scara mare pana-n cer
Si Fat-Frumos calare pe mister,
O taina numai una imi schimba astazi supararea
Orice apropiere de tine mareste departarea
Lumina constiintei sa-mi faca doua aripi noi
Multe obloane, piedici se-aseaza intre noi doi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu