Povestea Mariucai...

Am citit pe un blog destul de interesant, povestea unei fetite, Miruna-Mariuca, asa se numea aceasta fetita. Dupa lungi asteptari, cei doi parinti si-au vazut visul indeplinit.Mariuca cea mult asteptata, dolofana si lungana iata ca a umplut sufletul de bucurie al celor doi parinti, care dupa fel de  fel tratamente , nu mai credeau intr-un miracol. Este cu adevarat ceva de neinchipuit, cand D-zeu face o asemenea minune. Cand ne rugam din suflet pentru ceva anume, nu cred ca D-zeu ramane nepasator...
prin aceasta, rugaciunea noastra depaseste dimensiunile cosmice. M-am rugat si eu pentru cineva anume sa se intoarca sanatos din spitalul unde a fost internat, in urma unei operatii, si aceasta dorinta mi-a fost indeplinita. Am varsat multe lacrimi de suparare, de iubire, nici eu nu mai stiam ce este...dar acel om s-a vindecat. Acum este plin de viata, de incredere in fortele proprii, si poate in curand D-zeu o sa-i indeplineasca si ultima dorinta, cea de a incepe o viata noua langa fiinta ce acum il iubeste. Ce poate fi mai minunat!
Desigur, ma asteptam ca acest om sa inteleaga faptul ca universalitatea lui Hristos este unica si cea mai autentica universalitate. El este acum dator sa o primeasca drept ca pe o noua chemare, ca o lupta noua, mai mare si mai victorioasa, asa  dupa cum acesti parinti ai Mariucai, n-o sa uite niciodata ca a fost o minune  la mijloc.
Datorita autocunoasterii Lui stie foarte bine ca o incercare, o boala, o durere nu vine asa din senin , ci in urma unor traume ale omului, ce nu au fost inlaturate la momentul respectiv prin mai multa ingaduinta, responsabilitate , iubire, credinta.
As vrea din tot sufletul  sa stiu ca s-a produs o schimbare in bine si nu in rau, pentru tot restul vietii lui.
Lupta ratiunii trebuie intodeauna sa triumfe pe toate planurile, si nu dorinta de razbunare, sinucidere sau alte primejdii.
Omule, nu-ti cultiva singur durerea!