Ce sunt medicamentele?

Toate medicamentele, nu reprezinta decat o bomba cu efect intarzaiat. Zilnic, vezi oameni disperati ce asteapta sa primeasca medicamentele gratuite de la stat. Cum se tratau oamenii pe vremea bunicii? Leacuri babesti, plantele daruite de Dumnezeu nu raman doar povesti...a venit timpul sa ne trezim la realitate.
Haide-ti, impreuna sa ne cunoastem mai bne corpul! Mai intai sa aflam carui tip apartinem..tipului alfa sau omega? Observati daca duminica, luni si marti suportati mai bine grasimile animale-tipul alfa, sau pe cele vegetale-tipul omega.In functie de aceasta constatare veti incerca sa va pregatiti meniul zilei.
Pentru meditatie...in fiecare zi sa rostiti ceste cuvinte binefacatoare de minuni:"In fiecare dimineata/S-avem gandul bun pe fata/Inspre soare sa privim/ Iubirea s-o daruim".
Tu esti un om liber? Vreau sa aud glasul tau stapanitor, si nu ca ai scapat doar de un jug. Poti singur sa-ti oferi in fiecar zi binele, asa ca pe o lege. Poti sa-ti fii propriul tau judecator si razbunatorul legii tale? Eu cred ca da, deoarece numai tu singur iti cunosti interiorul cel mai bine....celalat nu poate vedea decat o parte din tine. Si asa cum bine zis imi spunea aseara, un bun prieten,"Tu nu poti intelege ce este in sufletul meu", tot asa nici el nu ma va intelege pe mine...eu trebuie sa ma inteleg cel mai bine.
Pentru calmarea nervilor, sunt atatea vitamine ce se intalnesc in coaja boabelor de cereale, in orez, drojdie si cartofi. Nu sunt indicate nici prea multe fructe aduse din strainatate,mancarurile prea reci sau prea fierbinti, prea dulci sau prea acre. In locul mancarurilor gatite, preferatile pe cele fara foc.
Luna Noua sau Luna Plina are de asemenea o importanta deosebita in schimbarea comportamentului omului. Sunt numeroase activitati ce sunt influientate de acest lucru, in special cand e vorba de operatii chirurgicale care se pot planifica numai intr-o anumita zi. Sunt unii medici ce respecta ceea ce eu spun..si planifica operatia in functie de aceasta informatie importanta.Dar sunt si unii care opereza la voia intamplarii, numai ca sa se vada cu buzunarul plin.
TRAITI FRUMOS SI SANATOS, FITI FRUMOSI SI IN INTERIOR !!!!!!!!!!!!!

POVESTEA UNUI MOTANEL

A fost odata, ca niciodata....caci asa incep mai toate povestile..cu zane, printi, zmei si animale. Aceasta poveste a motanelului trist..este chiar o poveste adevarata.
Intr-o zi ploioasa de toamna, mi-am indreptat pasii , ca in fiecare zi spre gradinita. Pe strada, m-am intalnit cu mamica unui copil ce tinea pe umarul ei un pisic. O inteb asa-ntr-o doara, daca nu-mi da mie pisicul? Ea, nu ezita mult si mi-l dadu. Vazandu-l cum tremura de frig..l-am lipit cu dragoste la pieptul meu. Ajungand in dreptul bisercii ce poarta hramul"Sf. Constantin si Elena" pisicul a sarit de pe umarul meu sub o masina. L-am strigat dar s-a facut ca nu ma aude..am plecat mai departe si mi-am vazut de treburile mele. La intoarcere surpriza mare!!!!
Acest animalut a iesit de acolo si a inceput sa mi se jeluie "Miau..miau..miau..", parca ma ruga sa nu-l las acolo in ploaie. L-am luat iar in bratele mele si cu el pe umar am plecat acasa. Cum am ajuns mai intai l-am ospatat,asa ca pe un musafir , ca pe un oaspete ratacit la drum de seara. Dupa care l-am deparazitat, i-am oferit un culcus cald intr-o cutie de carton....si motanelului parca-i placuse tratatia mea.. Prinsese curaj dupa somnicul avut si incepuse joaca cu mine...eram si eu si el fericiti!
Au trecut multe zile petrecute impreuna, am avut chiar impresia ca-i place locuinta noua in care nimerise. Nepotica mea Georgiana, chiar se amuza in fiecare zi cu el, era un priten de nadejde si pregatea fel de fel de jucarii pentru el. Absorbit de nou, de noi doua , uitase de fratii ce zaceau acum pe strada ca niste hoinari. In fiecare zi era o bucurie imensa in casa noastra. Instictul nu te insala niciodata...chiar il iubeam si ne iubea si el in modul lui stiut numai de el. Din iubirea ta sincera poti darui iubire unei alte fiinte mai necajite decat tine, numai sa vrei tu. Ce te faci cand proprii tai copii te uita de tot? E o jale si-o tristete imensa in adancul sufletului tau. La urma urmei fiecare dintre noi a crescut copii si stie cat de greu se cresc? Este absurd sa auzi asa ceva, dar...si mai grav, vedem cu ochii nostri la stiri, cate se intampla ?
Am sa-mi continui povestea despre pisicul meu. Intr-o zi, fara sa fiu atenta si fara sa vreau, motanul a iesit pe usa-afara dupa mine. Plecam sa ridic un pachet cu portocale , sosit din GRECIA, de la copilasii mei ce ma iubesc foarte mult. L-am lasat sa se plimbe si el pe holul blocului..si? cand m-am intors nu mai era nicaieri. Trebuia intreprins ceva ca sa-l gasesc...si impreuna cu Georgiana am inceput cautarile. Zadarnica mi-a fost cautarea, fusese inchis intr-un pod, iar a doua zi a fost dus cat mai departe de casa.Cata cruzime! Cata nesabuinta! Cata lasitate! Cata nefericire in sufletele noastre!!
Citeam pe fata nepoatei o tresarire continuaa a ochilor, lacrimi amare se prelingeau din cei doi ochisori nemangaiati. Era toata ca o marmora, pe care n-o mai inmuia nimic. I-am propus sa cautam altul a doua zi, fiindca mai avea si alti fratiori. Nu a mai dorit, prefera sa indure orice consecinte decat sa-mi accepte propunerea mea. Oare atat de mandra sa fi fost...sau durerea si dragostea fata de el sa fi fost mult mai puternica? Parea ca nici n-a auzit ce i-am spus eu si a schimbat vorba, ca sa ocolim aceasta durere mare.
M-am cufundat intr-un fotoliu si am ramas si eu inerta multa vreme.....
Ce crede-ti ca mi s-a intamplat astazi dragii mei? O minune mare! Dupa atata timp pisicul mi-a iesit in cale, tot in fata unei biserci, dar nu aceea de unde eu il luasem atunci acasa. S-a apropiat de mine speriat...mi-a dat labuta firava sa i-o mangai si s-a urcat iar pe umarul meu. Era mult mai agitat ca inainte, mai abatut, mai intristat. Nu as putea spune ce mila mi-a fost? E greu de descris in cuvinte ce s-a intamplat atunci cu sufletul meu? M-am intors spre casa bucuroasa si fara graba, am spalat-o iar, am ospatat-o cum se cuvine si sunt tare mandra c cineva acolo sus ne iubeste pe amandoua. Cand se va intoarce nepotica de la tara, cu siguranta o sa se bucure si ea foarte mult. Prinsa intre aceste fiinte adorabile , n-o sa ma mai simt niciodata singura....mai ales ca o fiinta la fel de adorabila ma asteapta si ma iubeste si mai mult, acolo undeva departe. Impreuna vom depana firul amintirilor si niciodata nu ne vom simti mai bine, ca acum si ca niciodata.

CE ESTE OMENIA?

Am sa incep acest comentariu cu niste proverbe din care putem trage multe invataminte.
"Lacomia pierde omenia"
"Omul de omenie crede omului de omenie"
Primul sanctioneaza egoismul omului cu cea mai grava amputare ce i se poate aduce.
Al doilea atesta gradul inalt de solidaritate prin care simpla prezenta a acestei calitati imprumuta celor din jur o anume vibratie intima, pe calea careia oamenii comunica intre ei, se sprijina in eforturile lor de perfectiune...
Prin unele zicale cum af fi:"A invata pe cineva omenia", prin simpla modulatie a rostirii, sugereaza dimensiunile unei mari lectii in durata si rezultate.
Si prin zicala "Omenia de ti-ai mancat/Pustiei te-ai lasat!" concretizeaza starea inerta, lipsa de sens si de perspectiva specifice unei vieti fara omenie...
Ce este de fapt omenia? Manifestarea larga a personalitatii umane pe calea muncii cinstite, prin harnicie, prin corectitudine . Omul omenos se remarca prin demnitate, ospitalitate, solicitudine cu cei din jur. Este darz in hotararile lui si cumpatat in cuvinte de lauda fata de el insusi, modest in ceea ce face.

Ape-copii, Ape-parinti, Ape-bunici

Astazi vorbim deschis despre acest secret....vreti? Vad ca stati cam nedumiriti si mirati...O sa va spun indata acest secret. Astazi ne vom juca, de-a alfabetul.
-"A" de la ape....apele murumura lin si isi cheama mereu dorintele toate, care vin si trec la fel ca apa..
-"C" de la copii...copiii cele mai gingase fapturi ce vin pe lume fara voia lor, ci din dorinta noastra...
-"P" de la parinti...parintii, un cuvant minunat!!am fost, suntem si ramanem parinti.
-"B" de la bunici...buneii,fapturi brazdate de toate necazurile vietii,dar mereu cu sufletul deschis catre copiii si nepoteii lor.
Pamantul ca si casa parinteasca, le este boabelor si copiilor gazda sanatoasa.Le inveleste in blana moale si calda toata viata lor.
Apele-albastre pamantul tot il scalda si intreaga natura se trezeste la viata..ce ne-am face fara ea?
Izvorul-copil alearga voios cu bratele deschise spre casa parinteasca..daca il napadesc nevoile, grijile...iar daca le este bine uita de parinti.
Barajul-sunt bunicii, ce-si asteapta nepoteii in prag ca sa le sarute fruntea gingasa de copil nevinovat si sa le dea si lor povete....apoi se sting asa ca si stelele.
O impletire de fire albastre-aurii-argintii.Ape-copii,Ape-parinti, Ape-bunici.
CONCLUZIE-DACA IUBIRE N-AR EXISTA, NIMIC N-AR EXISTA. CAND IUBESTI CU ADEVARAT PE CEVA AI LA CE TE INTOARCE. DACA NU AI IUBIT SI NU POTI IUBI LA CE SA TE MAI INTORCI??

In drum spre gradinita

Cand merg spre gradinita,..trec pe langa o casuta. Acum casuta este pustie.Nimeni nu mai alearga prin curte, nici macar cainele nu mai hamaie. Ba chiar si din marul de la poarta, au fugit si vrabiile...iar randunicile nu se mai intorc niciodata sub streasina casei, la cuiburile parasite. Perdelele stau mereu nemiscate si gutuiele la fel, nemiscate in ferestre...Am desenat astazi aceasta casuta...caci asa ne-a spus d-na educatoare la gradinita sa desenam tot ce vedem in drumul nostru spre gradinita. Unii copii au desenat masini, altii copaci, sau oameni suparati ce merg pe drum. Unul a desenat un avion, altul o racheta..dar ma intreb oare a vazut el in drum spre gradinita vreo racheta sau avion? Nu! Dar lui o sa-i creasca mai tarziu doua aripi ca ale avionului si cine stie daca nu va zbura departe peste mari si tari?Si eu, nu stiu decat sa desenez cel mai bine casute, dar la mine chiar s-a potrivit.
Cu aceste desene d-na educatoare a deschis o expozitie, ca sa vada toti scolarii si parintii ce dorinte mari avem noi copiii de la gradinita.
Desenul meu se chema"Casuta trista" si? toti s-au intrebat de ce se cheama asa?
Le-am propus sa mearga sa o viziteze si ne-am incolonat cu totii sa mergem acolo, la acea casuta trista.
In casuta trista locuia o batranica...batranica...de vreo suta de ani!Cand ne-a vazut a ramas in prag mirata! He! He! Ati sosit dragii mei sa -mi dati o mana de ajutor..frumos din partea voastra si din partea celei care v-a educat bine.
Batranica zambea acum pe sub salul ei alb in care-si infundase fata. Dupa ce copiii si-au terminat treaba, au recitat, cantat, dansat si apoi au plecat. Imediat au inceput sa vina iarasi pasarile cerului...Tii, ce zarva mai faceau!!!!!
De atunci, copiii au ramas buni prieteni cu acea batranica si trec des sa o ajute.Au trecut ierni la rand, veri ,toamne, primaveri si copiii la fel ca batranica au ramas la fel de fericiti...ei au reusit sa transforme "casuta trista" intr-o "casuta vesela"
Morala: Cati oare dintre copiii de astazi mai fac asa ceva?

Seara de vara

In fiecare zi vin, coboara de pe dealuri
Oamenii care au prasit si cosit.
Dup-o zi torida si arsita de vara
Soarele mandru iar a asfintit.

Se aude a doua zi un clopot cum rasuna
Vazduhul se cutremura tot si-mi aminteste
Cum acolo departe pe vatra strabuna
Campia, livada..inverzeste , rodeste.

Pasarile isi canta zilnic trilul neadormit
Cand vine seara iarasi se culca,
In gandurile noptii de vara te-am  parasit,
Nu mai veni..eu n-o sa mai fiu, acolo pe lunca.

Copilarie, vis de aur

M-am intrebat ades, ce este copilaria?
Un loc frumos cu pajuri si cu zmei?
Sau un sat, frumos, ce s-a chemat,Sticlaria?
Unde eu mi-am petrecut ,anii cei mai grei?

Copilaria noastra fermecata,
Astazi ,nu  mai poate invia,
Raman povestile frumoase
Ce nu se pot nicicand uita...

Astazi este prima zi de vara,
Haide-ti copii, haide-ti pe-afara!
Sa primiti toti , dulciuri si baloane,
Carti frumoase si creioane.

- Tu piciule, de ce esti trist si suparat?
Mamica ta azi , nu te-a pupat?
Hai ,vino aici cu noi si bucurate, e ziua ta!
Noi cu dragoste, de toate iti vom da!