luni, 15 noiembrie 2010

COPILUL SI COPILARIA

    Copilul se naste curios pe lume si dornic de a se orienta in ea. Intreaga mea copilarie n-a fost decat o frumoasa si lunga poveste... Cat am fost in casa parintilor mei am ascultat povesti, cat am fost departe de ea am spus povesti... atat copiilor de la gradinita, dar si celor ce inca nu ma cunosc.
    MHAI EMINESCU a acordat o deosebita importanta atat poeziei, dar si povestii in educarea copiilor, insistand asupra necesitatii de a stimula si a ajuta pe copil sa inteleaga continutul celor citite si sa se deprinda si  a povesti cele auzite.
    ION CREANGA  prin  Amintirile din copilarie, evoca atat copilul dar si copilaria sa. Ce este oare copilaria? Este tocmai imaginea vie a raiului pierdut, si sugestia fara de prihana a raiului viitor. Copiii, ei sunt asemanati cu niste ingeri. Aproape toti scriitorii isi evoca propria copilarie cu nostalgia unui rai pierdut, in care predomina acea stare de curatenie, de frumusete si nevinovatie, din care te-ai coborat in viata. Ideea ca in natura copilariei se ascunde paradisul viitor e confirmata de pedagogia noua.
   MARIA MONTESSORI  sustine ca nenorocirea copilului vine din presiunea pe care o exercita adultul asupra lui, deformandu-i inclinatiile bune si sanatoase. Daca fiecare copil ar primi in famile o educatie buna si sanatoasa nu ar mai fi atatea nenorociri pe pamant. Nu incerca sa sustii doar teorie copilului, ci arata-i prin faptele tale ce are de facut mai tarziu. Copilaria tuturor timpurilor nu poate fi conceputa fara lumea fabulosului oferita de basme, povesti, povestiri.
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu